27 April 2010

gri@rokolectiv @otopeni si @mnac

the turzi mission
by Guelme


ora 12.00. suna telefonul. dana. ghelme, trebuie sa faci ceva, trebuie sa te duci la aeroport sa iei un cantaret la ora 2. si multe alte lucruri pe care nu le-am retinut pentru ca dormeam de fix 4 ore. pun ceasul sa sune peste 35 de minute si ma culc la loc.

ora 12.35. am mai vorbit cu cel putin patru persoane despre ce trebuie sa fac, fara sa acumulez in plus altceva decat informatia ca radu ma va insoti. decid sa ma trezesc si sa vad ce e de facut.

ora 12.45. ies din dus si il sun pe radu. dude, tu stii cine e asta pe care tre sa-l luam? nu conteaza daca ai auzit de el, important e sa stii cum arata. nu, ok, i-ai scris numele, ok.

ora 13.10 il culeg pe radu care a scris turzi pe un a3 cum scriam eu in clasa a cincea cand porneam cu niste litere de parca foaia avea cinci metri latime si pe urma incepeam sa tai din font ca sa nu scriu pe banca

ora 13.30. primele intrebari nu intarzie sa apara. ce muzica ii punem in masina? nu exista decat un singur raspuns corect si il stiu. compilatia fgm. dap.

ora 13.45, in aeroport, radu se decide sa faca un pic de research. imi arata o poza cu un tip cu niste ochi tulburi de betivan. cauta si o biografie a lui pe net, gen sa avem despre ce discuta cu el in masina la intoarcere. nu gaseste nimic, al doilea hit pe google este cursa roman campia turzii. ii sugerez last fm. se uita pe last.fm si respiram usurati. da, exista pe last.fm. marturisesc sincer ca daca nu era pe last.fm ma duceam direct la masina/acasa/pat. n-are biografie, are doar un stub, zice radu.

ora 14.00 avionul intarzie 35 de minute.

ora 14.20 eu iau a3-ul si ma postez la sosiri. radu si-a dorit dintotdeauna sa astepte pe cineva cu pancarta in mana, dar acum parca nu-i vine

ora 14.25. vine o tipa la noi tarand dupa ea pe cineva care arata la fel de rupt de context ca si mine si radu. buna, voi il asteptati pe turzi? eu il astept pe dan deacon. mie imi vine o idee. nu vrei sa facem schimb? al tau are macar pagina mai ca lumea pe last.fm? renunt la schimb cand realizez ca daca apar fara turzi o sa ma puna dana sa gatesc 3 saptamani la omnivore. nu sa gatesc, sa spal vasele, ma incurajeaza asistenta.

ora 14.30. apare dan deacon. radu se duce sa isi faca o poza cu el. ideea lui radu despre a iti face o poza cu dan deacon intr-un terminal de 100 de metri latime este sa il pozezi pe dan deacon de la 30 de metri peste si printre capetele unor oameni in timp ce el sta intors spre altcineva.probabil ca daca s-ar fi dus sa isi faca o poza cu el asa cum intelege restul omenirii chestia asta, s-ar fi bucurat omu sa vada ca nici n-a pus bine piciorul in tara si e asaltat de fani.

ora 14.35. intrebarile ne chinuiesc. la ce canta asta? e cu chitari, cu contrabas, cu chestii d-astea? daca apare asta cu o ditamai chitara unde dracu o pun eu ca masina e mica. of.

ora 14.45. iese un grup care clar a venit cu air france. intre ei, un individ care incepe sa gesticuleze catre noi. ne indreptam catre el, dar radu cauta febril pe mobil poza si imi zice: dude, asta nu seamana cu turzi. eu ma uit la poza, ma uit la barbosul cu pricina si ii zic lui radu sa stea linistit ca il intreb. nu plec cu oricine. ma duc direct la el. are you turzi? no, I´m not turzi, I´m mat. I play with turzi. e dimineata, noi n-am dormit prea mult, nici cand ne-am culcat nu ne era bine, nu suntem neaparat in forma. il intreb inca o data. we are supposed to pick up turzi. are you turzi? no, I´m not turzi, but I play in the turzi band. aha, so turzi is a band, not a person. no, turzi is a person, but also a band and I play in that band. fara sa imi fie foarte clara toata povestea, decid sa fac un leap of faith si ii arat pe unde s-o luam spre masina.

ora 14. 55. cat am platit eu parcarea, radu l-a invatat sa spuna salut, scuze si multumesc. ii stric cheful si ii explic ca multumesc nu o sa reuseasca in veci sa spuna corect si mai bine nu se chinuie, ca o sa iasa ceva balmajit si noi toti o sa fim: quoi? il lamuresc ce e si cu confuzia cu turzi band vs turzi person. I´m not into music, I´m just the only guy which slept enough to be able to drive here.

ora 15.30 am facut conversatie, i-am aratat cladirile mai importante de pe calea victorie, da, toate cinci, i-am explicat care e treaba per ansamblu.

ora 15.45 cobor in piata natiunilor unite, intru pe strada aia care da la casa poporului pe partea cu parcul izvor. iau stanga teatral de volan la semaforul de jos din coltul parcului, afisand casa poporului in toata imensitatea ei, ma intorc cu o privire de alain delon catre nonturzi si ii spun: in this building you´re going to play tonight. wow efectul care urmeaza face toti banii.

ora 15.50. intram pe poarta de la mnac. ii spun cu o voce grava jandarmului de la poarta ca am venit cu un artist care trebuie sa faca un timecheck. imi dau seama abia mai tarziu ca de fapt tre sa faca un sound check, dar nici jandarmul respectiv nu stapanea complet jargonul muzical, asa ca suntem deja inauntru. il avertizez ca aici sunt niste reguli de securitate mai dure, dar nu e nici o problema, politia e ok, nu o sa avem probleme.

ora 15.55 facem controlul bagajelor la intrare. suntem opriti pentru ca nonturzi are un cutit in bagaje. il intreb. do you have a pocket knife in your bags? se uita lung la mine. no, I don´t have any knife. insist. try to remember, they said they saw it on screen. it is ok, you´ll just have to leave it here and you´ll pick it up when you go. se uita in continuare foarte lung. no, but i just came from de airport, they wouldn´t let me in the plane with a knife. are dreptate francezul, imi zic eu si ma intorc spre jandarmi. tocmai l-am luat pe om de la aeroport, nu are cum sa aiba cutit la el, ca l-ar fi oprit acolo. poate a avut bagajul la cala si nu a fost controlat, zice jandarmul. si tu ai dreptate, ma gandesc eu si ma intorc pierdut catre nonturzi. acuma, asta nu voia sa recunoasca nimica, aia doar nu era sa ne lase sa intram cu cutite la noi, ce era de facut. imi vine ideea brilianta sa intreb in ce geanta e cutitul, ca poate isi aminteste artistul, are o anamneza, un soc, o regasire, ceva. politistii imi arata geanta care era evident geanta de umar a aluia si fusese verificata la aeroport, eu imi exprim neincrederea, moment in care ei realizeaza ca, de fapt, nu era geanta aia, era ailalta. si imi arata incriminator geanta de umar a lui radu care se decide sa aiba si el o prima contributie la toata sceneta si, cu o fata foarte mirata, pare sa isi aminteasca cum ca el ar avea un swiss army knife in geanta. ma intorc zambaret tot catre francez si ii zic relaxat. sorry, it wasn´t you, it is my friend, he has a knife in his bag.

ora 16.00 suntem la etajul 1 unde trebuie sa-l lasam in grija unui om numit tapu. eu nu-l cunosc, dar dana mi-a trimis numarul lui, radu il cunoaste, dar nu are numarul lui. desi stam unul langa altul, ne ia vreo cinci minute sa deblocam situatia. intre timp, nonturzi l-a vazut pe adevaratul turzi si pe colegii lui si vrea sa se duca sa ii ajute cu nu stiu ce. dar, nu, in nici un caz, dupa atata chinuiala, nu o sa te las eu sa te pierzi prin casa poporului. no, I´m sorry, we have to stay here until we find tapu, I have strict orders to deliver you to this guy, I will not let you roam around while you are in my care. after tapu takes over responsability, you can do whatever you like. but they are my friends, my colleagues, I want to help them with the instruments, se roaga el cu o voce plangacioasa, dar n-are cu cine. iritat ca am intarziat la masa, sunt dur si categoric. they will manage by themselves. we have to wait for tapu. din fericire, asteptarea ia repede sfarsit si nu pentru ca ne-am lamurit noi cum sa reunim cele doua elemente, numarul de telefon din mobilul meu si cunoasterea persoanei din mintea lui radu, ci pentru ca apare tapu chiar langa noi. sau ma rog, cineva care a zis radu ca e tapu, ca in ziua de azi tind sa nu mai cred nimic.

seara tarziu. radu vine la mine si imi zice, dude, hai sa mergem in fata, canta turzi, hai sa il salutam pe mat si sa facem friendly faces from the public.

seara si mai tarziu. il gasesc pe mat fumand inghesuit pe scara si ii zic: I loved your music, I went to the girl who sent me for you and thank here that she sent me for you and not for that dan deacon guy and I just want to say that I think you, guys, put the rock back into the rokolectiv. imi zambeste foarte larg si imi zice: man, that was exactly our plan, I´m so happy that you got it, music is all about this, thank you, thank you.

4 comments:

psalmplasma said...

tl:dr

Immortal Ping said...

quoi?

mayfly said...

ei, eu zic ca era bine si cu dan deacon in masina:)

psalmplasma said...

soz, i sick :(