Romance pe net

(titlul e al unui folder pe care-l uitase shere pe laptopul meu si pe care eu l-am citit in engleza, romance, cand de fapt era vorba despre compatrioatele noastre)


3x3 eu cred ca faci bine scriind aici,nu pretind ca devorez citind tot ce scrii,dar cred ca prin scris iti eliberezi o mare parte din tensiunea acumulata in tine,pe toate planurile... celor care nu le place ce scrii sa nu citeasca,sincer nici eu nu citesc tot ce scrii mereu,uneori scrii cam stufos si efectiv ma gandesc la altele,dar ti-am votat subiectul cu 5 stele pt ca consider ca e Super ca cineva sa se descarce sufleteste asa cum o faci tu!
eu am plecat de la ideea de scepticism referitor la Dzeu,nu provin dintr-o familie religioasa,credeau asa si asa,fiecare dupa capul lui,asa ca eu am fost complet sceptica in existenta lui Dzeu,si am cautat o dovada ani la rand(de la 10ani la 21ani,acum am 30),pana am gasit "Ceva" care mi-a atras atentia,m-a lamurit cum sta treaba cu divinitatea si am inceput sa cred,incredibil!,am primit darul cel mai de pret- dovada divinitatii..stiu ca suna total paranoia pt sceptici(eu fiind o sceptica in trecut)..evident cred in felul meu in Dzeu,nu sunt ceea ce unii ar zice o "credincioasa perfecta",dar cred !
Inca o chestie,inainte sa cred in Dzeu am cercetat si aspectul puterii de vindecare,pot spune ca reuseam ceva doar pe caini si pisici,am facut chiar si spiritism(ce pacat nu?,nu pt un sceptic pe atunci)dovada a venit ,nu de mult, ca ceva exista(entitati/energie/clarviziune),pe atunci la 14-15 ani am aflat numele sotului meu si alte chestii care s-au adeverit acum,uimitor pt mine!Nu as mai face asta acum,pt ca nu mai sunt sceptica,acum cred ca Dzeu e parte din noi,e acolo unde vrem noi sa fie,eu ma multumesc sa stiu ca exista si ca uneori ma indruma spre lucruri/fapte bune(evident tin si de educatia si personalitatea mea,zice scepticul din mine)...Numai bine tuturor credinciosilor,dar si scepticilor