read'em and weep'em. post aniversar

Batista pe care o tin in mana e atat de grea, incat mi-a amortit mana, simt de parca nu mai am sange in vene, si e atat de rece cand trag cu barbia gulerul camasii albastre si suflu cu vapori de gheata... Nici eu nu mai pot sa ma incalzesc, nici eu si nici mama care m-a sunat aseara intr-un vis cu mii de cucuvele, albe, care zburau la ora pranzului... si se roateau deasupra mormantului in care se odihneste de cateva zile fericirea mea...

Saptamana trecuta, cand am murit ultima oara, a fost singura clipa cand am realizat ceea ce sunt, un monstru bineinteles, care tot timpul a oferit flori unei printese, a impletit suvite blonde cu forme de inimi, un monstru mic, care a devenit si mai mic dupa ce iubirea a calcat fara mila pe crestetul capului inimii mele... Nu regret nimic, vorbeste gura fara mine, si regret totul chiar daca a durat mai putin de o secunda, a fost al meu, a fost a mea, a fost o clipa care a fost a noastra, dar azi...

In ochii ei vedeam totul, ma aprindeam si ma inaltam spre cer, cu aripile mele putrezite, aveam putere sa zbor doar ca sa culeg puf de gaste salbatice ca apoi sa ma intorc si sa-l imprastii pe drumul pe care mergea ea cu picioarele dezgolite, si cu pensula sacra din lemn umezit, in mana, cu acuarelele ieftine in cealalta, mergea si o priveam si o iubeam... Un Dumnezeu imi spunea ca iubirea m-a transformat in inger, iar ca oamenii iubesc ingerii dar nu si-atunci cand sunt foarte aproape...sa am grija si sa nu ma apropii... Nu am putut sa ma abtin, frumusetea ei era ca un magnet sub forma de potcoava, o potcoava desprinsa din piciorul inorogului care tragea acea sareta in care zeita frumusetii plangea cand era fericita...
M-am apropiat si mai mult atunci cand m-am aplecat peste marginea sufletului sau si am privit in jos, si am zarit gradinile paradisiace cu fluturi de ceara dulce, cu flori de sampanie si copaci parfumati...m-am urcat si m-am aruncat in gol, iar zeci de porumbei au venit sa ma insoteasca pana jos, si am zburat cu ei... O iubesc, si nu sunt orb... cum spun ceilalti.
M-am apropiat si mai mult dupa ce m-a invitat cu un zambet sa o sarut... si am plecat spre ea, dar ma simteam asa de mic, si stramb incat am prins rosu in obraji, l-am stins repede cu lacrimi de fericire si am pornit mai departe spre buzele sale... ma cataram pe trupul sau parfumat, si ma agatam de hainele sale de printesa... mergeam sa obtin sarutul pe care-l visam in fiecare seara inainte sa ma culc si in fiecare dimineata dupa ce ma trezeam...

Ea nu stia ca eu sunt un inger, si nici eu nu i-am spus... eram prea indragostit si ea imi spunea ca ma iubeste... a sosit timpul cand am ajuns in fata buzelor sale, lacrimile mele de fericire fierbeau pe obrajii mei aprinsi de emotie... si m-am apropiat mai mult cand buzele noastre s-au intalnit si s-au jucat ore in sir, pana cand Soarele a obosit sa mai rasara, iar Luna a obosit sa mai apara... si atunci am deschis ochii, sa-i vad chipul de-aproape, dar cand i-am deschis nu am mai vazut nimic... mi-era frica sa nu fi devenit orb, mi-era frica sa nu fi facut pacatul iubirii... Oh Nu, si atunci am incercat sa o strang in brate de frica sa nu o pierd, dar ea, nu mai era acolo. Eram singur, mai singur decat pescarusul ratacit deasupra unui ocean urias, mai singur decat acel scorpion care traieste in mijlocul desertului sufletului meu... mai singur decat paianjenul Damian care traia in coltul camerei mele... mai singur, ca niciodata si atunci am inceput sa plang, pentru ca am murit ultima oara, si ma dureau venele si arterele, ma dureau ochii si dintii, ma durea fiecare lacrima ce curgea pe chipul meu si ma zgaria, apoi arunca cu sare in urma ei... si plangeam, si ma spalam cu flacari sa-mi pot stinge plansul.... dar era prea tarziu... mi-am pierdut sufletul, am pierdut iubirea, am facut pacatul care m-a transformat dintr-un inger intr-o aripa de libelula... veniti sa ma vedeti... cum va privesc cand puneti coroane de trandafiri galbeni pe mormantul meu, averea mea... si uitati ca puteti sa iubiti si voi...


azi ctrl+v implineste 3 ani de pasting. in cinstea amintirii memorizarii sarbatoririi acestui eveniment, pastuiesc acest post din poetul de forum preferat, si anume Clyde.